În Jocurile Olimpice de la Roma din 1960, un alergător etiopian necunoscut numit Abebe Bikila a uimit lumea când a câștigat marcul gol. Unii oameni spun că dacă ar purta pantofi de alergat, nu ar fi câștigat. El nu purta pantofi, pentru că dorea să se simtă relaxat pe drumuri, în timp ce făcea să alerge pe dealuri acasă în Valea Riftului. Patru ani mai târziu, la Jocurile Olimpice de la Tokyo, el a câștigat din nou maratonul, de data aceasta rupând recordul mondial și câștigând cu o marjă incredibilă de patru minute. De atunci alergătorii africani, în principal din Valea Riftului și din Etiopia, au dominat înregistrările mondiale la fiecare distanță de la 800 de metri până la maraton. Superioritatea lor este atât de mare încât alte națiuni nu mai pot ține sus Abebe Bikila la Roma În SUA, de exemplu, se desfășoară curse de rulare, care fie exclud străinii de la premii, fie sunt doar pentru alergătorii americani. Nu este surprinzător faptul că sportivii de la Rift Valley au un avantaj față de atleții europeni și nord americani. Un motiv este că trăiesc și se antrenează la altitudini mari. Nivelul de oxigen scade tot mai mult deasupra nivelului mării, iar organismul compensează acest lucru în mai multe moduri: plamanii devin mai mari, celulele roșii cresc și circulația se îmbunătățește. În plus, sportivii din Valea Riftului au o construcție fizică slabă și au fost instruiți din copilărie pentru a alerga la mai multe mile la școală în fiecare
