În Rimini a căzut un strat gros de linişte. Linişte prin ungherele apei, liniste pe cer, liniste in jur... Doar vorbele pestilor se aud in zare ca un ecou, ca o odă închinată zeilor de demult. Asculta chemarea.
-Ce frunze cresc in aceasta apă ciudata? strigase un peste de argint in lumina lunii.
Celălalt replică.
-Sunt frunze de in de mare! spuse un peste de culoare rodiei.
Eu auzisem tot ce spuneau peștii. E straniu sa stiu tot ce spun vietuitoarele pământului, dar, aici, in Rimini, oamenii pot face lucruri care altii le pot doar visa si pot asculta de la picaturile de apa ce cad pe sol când ploua pana la sunetul lupilor suri din pădurea întunecată.
