Într-o zi am plecat la mare, dar n-am putut să-l luăm și pe Fifi-fly, cățelușul
nostru drag. Pe el l-am lăsat la buna noastră vecină, tanti Aglaia. Eu i-am pus
o fundă albastră la gât și apoi l-am pupat, chiar de două ori, pe fundă,
evident. El a dat din codiță, fericit, și, fiind peste tot alb, mai puțin funda
albastră, era să și plâng un pic, la despărțire, dar el s-a tot tăvălit de
câteva ori și a tot lătrat, că toți am izbucnit în râs.
Scumpicul de el, ce dor o să mă cuprindă, pentru că o săptămână
n-o să-l mai văd !!!
Dar, o să-i aduc de la mare: o scoică, un melc și un os de rechin .
