În poezie este vorba despre codrul care participă la supărarea și tristețea poetului părăsit de iubită.
Încă o dată, poezia dovedește că pentru Eminescu, natura este o prietenă sinceră.Aceasta este în preajma poetului ca o prezență înțelegătoare și mângâietoare.
Așadar, în „Freamăt de codru”, Eminescu dă glas sentimentelor determinate de iubirea lui rămasă în trecut și de participarea naturii la amintirea dureroasa a chipului drag al iubitei.