În opinia mea, urmărind fragmenul din textul lui Liviu Rebreanu, putem observa o serie de trăsături ale iubirii: inocența, puritatea, sentimente intense, sinceritate, dorință, înțelegere, supunere și devotament.
În primul rând, el încercă să scoată în evidenț faptul că iubirea nu se spune, nu se cumpără, nu se trăiește doar de la o zi la alta ci iubirea este un sentiment sincer și devotat în relația dintre două persoane și nu ține cont de bani, frumusețe sau calități ale sufletului. Iubirea adevărată își face simțită prezența doar în sufletele celor care cred cu adevărat în acest sentiment, în puterea pe care o are, de a te schimba, de a te face să simți că trăiești și că cel pe care îl iubești nu are niciun defect.
În al doilea rând, Rebreanu prezintă cum iubirea l-a cuprins și pe el, descriind valul de sentimente copleșitor. Iubirea pentru el reprezintă totul, dat de repetiția "Te iubesc...", în care el descrie tot ceea ce înseamnă o iubire adevărată și care este modul de identificare al acesteia, concluzionând cu faptul că dragostea nu ține de fizicul sau caracterul unei persoane ci ține de sufletul persoanei de care te îndrăgostești.
În concluzie, Liviu Rebreanu confirmă prin spusele lui faptul că iubirea trebuie trăită sincer, la timpul ei pentru ca astfel să nu regretăm dacă o vom pierde sau va trece pe lângă noi
