Fugea...Nimic nu mai conta in acest moment pentru bietul baietel cu sapca. Ii era dor de tatal lui pe care nu il mai vazuse de o saptamana. Isi dorea sa inteleaga de ce a trebuit sa plece... Si de ce barbatii aceia in uniforma l-au fugarit. Oare in ce limba strainta vorbeau?
Intr-un final a gasit un chip cunoscut, e colega lui, cea care il tachineaza si il bate mereu la scoala, Eva. Fericit, baietelul s-a dus la ea si a batut-o pe umar sa o salute, dar fata nu era fericita ca de obicei. scantea din ochii ei era acum stinsa si fata ii era plansa. i-a spus sa plece, sa se salveze. I-a spus ca a inceput razboiul. I-a intins o bucata de paine uscata si Baietelul a inceput iar sa fuga, cu ochii in lacrimi, speriat...
Deodata si-a auzit numele! Era fratele sau! il pierduse in aglomeratie, cand s-au auzit primele focuri de arma, dar acum l-a gasit! a ajuns la el, iar acesta l-a calmat si i-a aranjat sapca soptindu-i ca totul o sa fie bine... Baietelul se simtea in siguranta acum, langa fratele sau mai mare...
