Familia Paulei s-a hotărât să plece în concediu. Deoarece era anotimpul verii, iar Paulei îi plăcea foarte mult marea, s-au decis să plece la mare. Drumul până la mare părea de neajuns din cauza căldurii, a soarelui puternic și arzător și a nerăbdării de a se răcori în marea cea albastră și liniștită. Ajunși la hotel, toată familia își despachetă bagajele și au pornit cu toții spre distracția de la malul mării. Paula fiind mezina familiei, făcea mereu trăznăi, dar de data aceasta părea că s-a întrecut pe sine: s-a pus jos pe nisip, a făcut o groapă mare, iar apoi s-a băgat în ea și s-a îngropat în nisip până la nivelul capului. Când au văzut-o părinții, au certat-o și i-au spus că dacă nu se va potoli, se va termina distracția și vor pleca acasă, dar Paula fiind șmecheră a făcut pe nevinovata și a argumentat foarte serios că nu e bine să plece atât de repede acasă deoarece e atât de frumos la mare, e liniște, aer curat și distracție. Au urmat apoi zile întregi de bucurie pentru Paula, care în fiecare zi, de cum ieșea soarele pe cer, mergea în apă, se bălăcea, stătea la nisip, bucurându-se de o vacanță minunată alături de părinții ei.
