Datorită puterii magice pe care o avea peștele, acesta putea să vorbească. Fiindcă peștele era în suferință, îi spune băiatului să-l salveze, iar băiatul având un suflet bun, îi dădu-se drumul în heleșteu, fiindu-i milă de bietul pește care suferea. Milostenia băiatului a făcut ca peștele să scape, deoarece i-a înmuiat inima băiatului, reușind să ajungă în apă.