In poezia "Când amintirile" scrisa de Mihai Eminescu se întâlnesc trăsături specifice romantismului. Una din trăsături este cultivarea antitezei trecut-prezent ( "Când amintirile-n trecut încearcă sacma cheme/ ../ Si azi aceleasi stele").
Cea de-a doua trăsătura prezenta in text este aceea a prezentei cadrului natural si ceresc specific poeziilor scrise de Mihai Eminescu ("Si printre arbori rasfirati/ Răsare blânda luna").