„Când Ionel se apucă de învățat, toată lumea din jur pășește în vârful picioarelor.”
„Ionel” = substantiv propriu, cazul nominativ, funcția sintactică de subiect (întrebare: „Cine se apucă de învățat?” - Ionel)
„picioarelor” = substantiv comun, cazul genitiv, funcția sintactică de atribut substantival genitival (întrebare: „Al cui vârf?” - al picioarelor)
„Se înțelege, bunicii nu îi vine prea ușor să calce în vârful picioarelor - are aproape șaptezeci de ani. Ea știe însă că târșâitul papucilor îl enervează pe băiat.”
„bunicii” = substantiv comun, cazul dativ, funcția sintactică de complement indirect (întrebare: „Cui nu îi vine prea ușor (...)?” - bunicii)
„pe băiat” = substantiv comun, cazul acuzativ, funcția sintactică de complement direct (întrebare: „Pe cine enervează târșâitul papucilor?” - pe băiat)
„- Ionel ... Ionel, suflețelule ...”
„Ionel” = substantiv propriu, caz vocativ, fără funcție sintactică
„suflețelule” = substantiv comun, caz vocativ, fără funcție sintactică
