Stupul de albine e ca o casă, unde fiecare ființă are rolul ei și locul ei.
Aici se prepară mierea savuroasă, pe care noi, oamenii o luăm și o folosim pentru hrană. Numai o floare parfumată poate chema la ea o albină, care să-i culeagă nectarul și să o facă fericită.
Pe lângă albine mai umblă și câte un bondar, leneș, care nu vrea să muncească pentru stup în fiecare zi.
Dacă un șoricel, îndrăzneț, se duce să fure miere, el este imediat respins de armata albinelor, care păzește stupul de invadatori periculoși și extratereștrii.
De fapt, doi sau trei oameni de știință știu foarte bine că planeta noastră este apărată cel mai bine de albinuțe, care sunt și vesele și hărnicuțe, ceea ce nu le prea convine dușmanilor din toate părțile.
