Orice poveste are o aură magică. Trei descoperiri mi-au luminat această aură.
Înainte de a merge la școală și de a învăța să citesc, am descoperit poveștile. Seară de
seară, tata spunea o poveste. De cum începea să vorbească, mi se topea respirația, uitam de mine
și de tot ceea ce mă înconjura. Chipul tatălui meu se estompa și era înlocuit de cuvintele pe care
le rostea, când cu blândețe, când cu asprime, când sacadat, când repede. Prin cuvinte și dincolo
de ele, apăreau întâmplări minunate, personaje misterioase, locuri pline de vrajă.
Mai târziu, trecusem de la cuvântul vorbit la cel scris, de la povestire la lectură. Mama era
încă neîncrezătoare. Am fost supus la proba cititului în ultimul trimestru din primul an de școală.
Mama mi-a dat o carte care mi s-a părut mult mai mare decât abecedarul. Am răsfoit-o curios,
pentru că avea, ca și acesta, ilustrații. Erau însă mult mai stranii. Nu mai văzusem așa ceva
niciodată. Poveștile pe care mi le spunea tata nu înfiripau în mintea mea asemenea imagini. Mam
întors la copertă și am descifrat titlul: Făt-Frumos din lacrimă, de Mihai Eminescu, cu
desene de Ligia Macovei. După o săptămână i-am citit mamei povestea destul de cursiv, de la
început la sfârșit. Mama a oftat ușurată. Pentru ea trecusem proba cititului. Pentru mine,
trecusem pragul dintre povestea vorbită și povestea scrisă; trecusem pragul lecturii. Reveneam,
pe un alt drum, în lumea poveștii. A fost ca o febră. Mă îmbolnăvisem de lectură.
După primul an de școală, am plecat cu această boală la București. Împrumutam cărți de
la două biblioteci din cartier. Citeam tot ce îmi cădea în mână, fără nici un criteriu de selecție.
Când aveam câțiva lei, cumpăram cărți de la o librărie din mijlocul unui părculeț din colțul
străzii unde locuiam. Am continuat să citesc ca un somnambul până când am terminat clasa a
patra. Patima lecturii nu se stingea.
În vacanța dintre clasa a patra și clasa a cincea, am făcut a treia descoperire. În goana mea
după cărți, am împrumutat de la bibliotecă Insula misterioasă de Jules Verne. Nu doar insula de
care era vorba în carte a fost misterioasă. Cartea însăși a rămas pentru mine un mister. După ce
am citit-o, ceva s-a luminat în mintea și în sufletul meu. Din acel moment am putut să disting o
carte bună, care are o poveste adevărată, și o carte proastă, care are o falsă poveste.
Le sunt și astăzi recunoscător tatălui meu, mamei mele, lui Eminescu și lui Jules Verne,
pentru că mi-au dăruit magia poveștii și criteriul lecturii.
(Valeriu Stoica, Magia poveștii și criteriul lecturii)
Nr. Item Scor


1 Răspunde în enunțuri complete la întrebările de mai jos.
a) Cine i-a descoperit personajului-narator lumea poveștilor?
___________________________________________________________________
___________________________________________________________________
b) Care a fost cartea ce i-a marcat trecerea de la povestea vorbită la cea scrisă?
___________________________________________________________________
___________________________________________________________________
c) Cum se manifesta pasiunea pentru lectură a personajului?
___________________________________________________________________
___________________________________________________________________

d) Ce importanță a avut pentru cititor lectura cărții lui Jules Verne?
___________________________________________________________