A venit și ziua de 15 mai, când aveam concurs al portului popular din orașul meu. Am ajuns destul de repede, chiar cu jumătate de oră înainte să înceapă concursul.
Aveam mari emoții și știam că trebuia să fac totul bine pentru a câștiga. Au început să ne strige numele și, ușor ușor, s-a auns și la mine. M-am prezentat corespunzător, de asemenea mi-am prezentat cosumul și regiunea din care facem parte.
După ce am terminat am așteptat ca și ceilalți concurenți să termine și la final erm gata să aflăm rezultatele, dar . . . chiar înainte de a deschide plicul, persoana în cauză s-a împiedicat și a amestecat plicul cu numele câștigătorului cu celelalte câteva zeci. Noi nu știam lucrul acesta.
Se anunșase câștigătorul și, din nefericire, nu am fost eu. Am mai stat la sărbătoarea de după și, din spate s-a auzit o voce de la microfon care a spus că s-au amestecat plicurile și că adevăratul câștigător eram eu.
Am fost foarte bucuros, dar, în același timp, mă simțeam prost pentru cel care crezuse că a câștigat, așa că i-am oferit premiul meu. Pentru mine a fost suficient să știu că am fost cel mai bun
