Harry se uită la această pățanie care i se păru amuzantă, dar gâmdurile sale au fost întrerupte de vocea furioasă a unchiului Vernon care striga:
– Acum la ce te uiți ?!
– Eu...doar...
– Aha, ți se pare haios ce tocmai s-a întâmplat, nu-i așa ?! Să vedem dacă ți se pare amuzant dacă vei dormi afară diseară !
– Dar...
– FĂRĂ DAR-URI !
– Bine..., spuse Harry și plecă în camera lui cu o ușoară urmă de supărare.
După ce ajunse în camera lui, Harry o observa pe Hedwiga cum începe să țipe.
– Haide ! Știi că unchiul Vernon nu mă lasă să te scot din cușcă !
Dar bufnița lui nu se opri. Harry încerca să o oprească, știind că dacă nu va înceta unchiul său va veni și o va arunca pe Hedwiga pe geam.
– Zău așa, ce...?
Dar nu apucă să termine ce avea de zis, căci din colțul întunecat al camerei de ivi o creatură mică, un fel de elf, dar murdar, îmbrăcat într-o față de cerșaf.
– Tu cine ești ? întrebă Herry surprins.
– Dobby a venit să-l avertizeze pe marele și vestitul Harry Potter că dacă se va întoarce la Hogwarts va fi în mare pericol !
– Adică tu îmi zici că nu ar trebui să mă întorc la școală ?!
Și elful dădu afirmativ din cap.
Seiko !
