In opera "Fetica" de T. Arghezi , versurile sunt profund simtite de sensibilitatea artistului , sapate in sufletul acestuia.
Totul este comprimat in gingasia plantei pitice "fetica" , pe care o glorifica inca din versurile cu care debuteaza poezia "ce duh ai si ce putere". Totodata , acesta face trimitere la divinitate , Tudor A. fiind un adept al complexitatii lumilor contradictorii Raiul, Divinul ("duh", "aripi") si Infernul , simtindu-se deplin estetica uratului , avand roulu de a evidentia imperfectiunile vietii , senzatiile de aversiune si oroare care capata valori noi. ("pe intuneric" , "ace") .
De asemenea , in poezie se remarca figuri de stil ce dau viata si culoare operei , printre care personificarea "tu aduni de pe meleaguri",evidentindu-se ostenirea muncii depuse "pentru stupi şi pentru faguri /Pulberi, roua, stropi şi leacuri" . Prin aceasta enumeratie schitandu-se puritatea, viata stranse de'a lungul "a miilor de ani", medicina naturii cuprinzand intreaga esenta .
In finalul poeziei , modestia este venerata "ai facut bijuterii.../nu te lauzi cu ce faci" , indemnand prin solititudinea impusa , alti oaeni la acest crez.
In concluzie , opera "Fetica" sugereaza setea de comunicare , dorinta artistului de a se exprima in versuri , cu o nota de motivatie a valorilor spirituale .
