Aseara, in timp ce veneam spre casa, m-am oprit pe o banca. Langa mine s-a asezat un barbat de varsta mijlocie. Avea un aspect destul de caraghios. Nasul mare, putin cocosat si dolofan. Lipsit de par in crestetul capului. Privirea lui era indreptata spre un ceas. Probabil astepta pe cineva. Acel om parea dezlipit dintr-un film de comedie. Dar era atat de serios. Nu lasa urma de fericire mici macar printr-o privire. Ma intrebam ce ganduri il apasa. Ajunsese autobuzul, iar el s-a ridicat de pe acea banca fara sa ezite nici macar o secunda. M-am ridicat si eu. S-a asezat pe ultimul loc al autobuzului si a inceput sa fredoneze o melodie pe care nu o cunosteam.
Ajunsese la destinatie, dar cand a coborat din autobuz, jos il astepta un caine. L-a luat in brate si atunci l-am vazut insfarsit zambind. L-amnpierdut din privire in timp ce se indeparta usor cu cainele pe marginea drumului.
