Privind spre cer, fratele Ilarie i se adresă ușor călugărului de lângă el, făcându-l atent la bogățiile din grădina mănăstirii:
-Cu ajutorul lui Dumnezeu, azi o să ploua! Anul acesta, roadele par mai bogate decât în alți ani.
-O să ajungă și la familiile nevoiașe...
-Doamne, ajută!
-Frate, Ilarie, se aud clopotele. Să o luăm ușor pe cărare, începe slujba de după masă.
Îngrijorat, călugărul privește în zare:
-Am zăbovit... Dar mult am zăbovit! O, mi-am uitat Acatistierul în cameră.
-Se poate și fără el azi. Haide, trebuie să ajungem
