Amurgul a sosit.Cu melancolie ma așez pe iarba de lângă lac, acoperită de frunzele aurii și ruginii care ne-au adus vestea venirii dulcelui anotimp,toamna.Briza ușoară ma mângâie la fel ca o atingere catifelată ca vata de zahăr și minunata ca zâmbetul unui copil.Soarele dulce arzător coboară obosit de pe cerul acum multicolor,iar apa din lac se lasa condusă de acest peisaj de neuitat și ușor primește cu caldura soarele la adăpost.Frunzele din copacii batrani dansează gingaș pe bătaia vântului ce se apropie cu venirea nopții,iar frunzele deja căzute isi continua drumul in căutarea unei noi vieți.Noaptea este din ce in ce mai aproape,dar soarele încă nu părăsește cerul.Portocaliul puternic și rozul Pal,alături de galbenul arzător al ultimelor raze de soare se îmbina armonios pe cerul sclipitor.In aceste ultime clipe din zi,oamenii se retrag in case și admira tăcerea nopții de pe geam,o tăcere periculoasa,dar tentanta.
Sper ca te-am ajutat!!!!Coroana?
Pupici cu sclipici <3
