Secvența citată face referire la călugări, oamenii lui Dumnezeu. Aceștia sunt numiți într-un mod special, ,,răspânditori de lumină", insistânduse pe statutul lor de oameni sfinți, curați. Lumina despre care se vorbește este o aluzie la credință. Aceasta este simbolul dreptății și a ieșirii din întuneric.
