ntalnesti
in viata oameni de care te legi dincolo de cuvinte, oameni care vad in
tine mai mult decat vezi tu si care iau decizia de a munci alaturi de
tine pana cand si tu vei ajunge sa descoperi aceea parte din tine de
care inca nu esti constient. Sunt oameni care parca sunt facuti pentru
sufletul tau. Un astfel de om a fost doamna profesoara de limba si
literatura romana, doamna Iovan.
In clasa a V-a am cunoscut-o. Putini
sunt profesorii care predau cu suflet si mai putini sunt aceia pentru
care se poate folosi sintagma „bunatate omeneasa”. Doamna Iovan a fost
unul dintre acestia. Un profesor care isi punea sufletul pe tava cu
fiecare lectie de romana. Un profesor care a vazut in mine un talent de
care eu inca nu eram constienta si un profesor care m-a ajutat nu numai
sa-l descopar, ci m-a si ambitionat sa dau tot ce e mai bun din mine
pentru a-l scoate in evidenta. Nu din intamplare am ales in clasa a 9-a
profilul uman si, poate, nu este nici acum o intamplare ca lucrez in
domeniul comunicare si relatii publice.
In clasa a V-a am cunoscut un om cu
totul special si un dascal care m-a ajutat sa ma cunosc. Ii multumesc
doamnei profesoare (......)
pentru acest lucru. Este un multumesc pe care,
din pacate, nu am avut ocazia sa i-l spun si in persoana. Pentru ca
timpul nostru este scurt, cateodata mult prea scurt. Dar, cu toate
aacestea, in pofida timpului, valoarea unui om este cea care dainuie.
