Razele călduțe ale soarelui mângâie blând pământul jilav. Frunzele căzând încetișor formează o ploaie de culori. Mă trezesc cu gândul de a-mi vizita bunicii. Ajungând la bunici stau de vorbă cu ei și ma duc în livadă.
De acolo era o priveliște de vis. Copacii aproape goi păreau triști din cauza venirii iernii. Când eram mica îmi amintesc că mereu veneam in livadă și mă jucam cu prietenii mei. Mi-e dor de acele vremuri. Mi-e dor să văd acei copaci înfloriți, acel peisaj cât o mie de cuvinde, să mănânc acele fructe delicioase. Dar acum timpul a trecut, iar eu am crescut.
Acum stau sa ma gândesc cât de mult îmi lipsește copilaria. Mă bucur enorm ca am venit să-i vizitez pe bunici pentru ai revedea pe ei si livada plină de amintiri.
Se facu seara, i-am salutat pe bunici iar apoi am plecat in drum spre casă. Cand am ajuns i-am povestit mamei ce minunat a fost sa stau și să mă plimb prin livadă. Iar asta a fost o zi din vacanta mea!
sper ca te-am ajutat :)))
