Stiloul buclucaș
Este duminica. Eu mă apuc să îmi fac temele. Îmi pregătesc caietele, cărțile, apoi mă duc după stilou. De obicei, eu îl țineam pe birou, lângă cărțile mele cu povesti. Dar din nefericire, nu era acolo. L-am căutat si prin penar, prin tot ghiozdanul. Mă apuc să îl caut prin toată camera mea, chiar și prin bucatarie, deoarece eu îmi fac des temele acolo.
Am observat că mai aveam si un pix in penar, si îmi spun în minte: ,,Ce contează, pixul e la fel de bun ca stiloul". Mă apuc să scriu pe pagina caietului data de mâine și, evident, pe mijlocul paginii în partea de sus ,,Tema". Apoi încep să scriu prima cerință a exercițiului. De dedesubtul mesei se aude un glas subțire :
-Hei, ce faci acolo? Cu ce scrii? Parcă noi eram prieteni...
Mă uit jos și îl găsesc. Apoi îi spun :
-Pe unde ai umblat? Știai că trebuia să îmi fac tema!
-Da, știam. Dar văd ca nu te-ai gândit să mă cauți și aici. De dis-de-dimineață de strig de aici jos, si tu nu mă auzi.
-Te-am căutat toată ziua. Cum ai ajuns aici?
-Simplu si ușor, am vrut sa ma rostogolesc spre caietele tale, dar m-am dus în partea greșită.
Eram bucuroasă că mi-am găsit stiloul, dar și puțin confuză că el vorbește și se poate mișca...
