Carol cel Mare a rămas în memoria posterităţii cu titlul de împărat, primit la Roma, în dimineaţa de Crăciun a anului 800. Mulţi istorici au considerat acest eveniment un fel de „certificat de naștere” al Europei. Încoronarea imperială nu a fost însă un accident istoric, ci a reprezentat încununarea alianţei dintre regatul francilor din Galia și Biserica de la Roma. Stabilită încă de la sfârșitul secolului al V-lea, prin creștinarea regelui Clovis, această asociere a evoluat timp de secole și s-a dovedit extrem de profitabilă pentru ambele părţi.
Ca orice construcţie politică, formarea Uniunii Europene a generat o serie de mituri fondatoare, iar istoria lui Carol cel Mare s-a dovedit foarte utilă în acest scop. În anul 2000, istoricul italian Alessandro Barbero a publicat o carte cu un titlu cât se poate de sugestiv:Carol cel Mare, un părinte al Europei.
