Imi amintesc si acum ziua in care am pasit spre poarta liceului cu pasi marunti si incarcati de emotie.Eram curioasa sa aflu ce se afla dupa acele porti gigantice de fier.Stiam ca e o cladire,dar ce fel de cladire?!
Cand am patruns in aceea cladire imensa m-am intalnit cu viitorii mei colegi si cu domnul diriginte,dar si cu alti colegi din alte clase mai mari.Si acum imi amintesc fetele speriate ale colegilor,dar si bataile inimii mele care se accentuau cu fiecare secunda care trecea asta din cauza emotiei,dar si din cauza curiozitatii,singurul gand care imi trecea in gand in momentul de fata era sa ma integrez cat mai repede ,sa fiu o eleva buna,sa imi fac prieteni noi cat mai multi si sa traiesc intens fiecare clipa petrecuta in perioada liceului.
Dupa o mica prezentare a liceului am fost condusa in clasa de domnul diriginte impreuna cu viitorii mei colegi.
Am ajuns intr-o clasa destul de spatioasa,asezandu-ma intr-una dintre bancile din fata impreuna cu inca doua fete cu care m-am imprietenit imediat.Intr-o clasa de douazeci si sapte de elevi unul mai timid ca altul mi s-a zis ca imi voi petrece urmatorii patru ani de scoala impreuna cu persoanele din aceasta incapere.In acel moment m-am speriat avand in vedere ca nu eram pregatita pentru acest liceu.Timpul a trecut si pot sa spun ca m-am imprietenit cu toti colegii,dar si cu profesorii si ca acum suntem uniti ca o adevarata familie.
Multumesc destinului ca am ajuns in acest liceu unde m-am regasit pe mine insumi si unde am avut ocazia de a-mi face prieteni adevarati,prieteni pe viata coronet a?
