Inchid ochii si ii simt mereu prezenti langa mine. Mirosul casutei mici de la tara, unde locuiesc bunicii mei, imi inunda simturile.
Tabloul de la nunta lor intruchipeaza o viitoare familie perfecta, zambetele lor luminand intreaga casa. Privind in adancul propriului suflet, zaresc amintiri ce vor ramane mereu vii, cum ma ciupea bunica de obraji, cum bunicul ma lua cu el in gradina si ma suia pe capita cu fan, cum mergeam in parcul de la marginea satului de mana cu ei si ne jucam toti 3, de parca diferenta de varsta era o taina, un lucru inobservabil.
Sub chipurile pline de incretituri, batute de soare, vant, munca si sacrificii pentru a ne vedea pe noi, copiii, mari, se afla zambete sincere, povete ce cu siguranta ne vor ajuta, se afla retete pe care doar bunica va sti sa le gateasca si leacuri pentru orice raceala, se afla un suflet zbuciumat si de bune si de rele, dar unul ce va ramane vesnic tanar
