Multe intrebari imi trec prin cap cand ma gandesc la “cuvant”. Ma intreb
cum a primit intelesul sau, cum a inceput a fi folosit de oameni, in
vorbirea lor, de unde vine acest cuvant. Pentru mine e greu de inteles
si de explicat sensul cuvantului “cuvant”. Niciodata nu-l voi putea
intelge.
Cuvantul “cuvant” e ca toate celelalte. Are 6 litere, 2
silabe, determina un substantiv, insa intr-un mod dubios mie, are un
secret. Nustiu cum pot explica aceasta senzatie, insa mintea imi joaca
feste, nu pot sa-nteleg cuvantul “cuvant”. Pur si simplu gandurile mele
se umplu de curiozitate si emotii cand aud acest cuvant. E ciudat,
deoarece alte cuvinte le inteleg. De exemplu “banana”. E un cuvant,
determina un substantiv, un fruct, are 6 litere, 3 silabe, il inteleg si
il pot explica.
Dar cand aud cuvantul “cuvant” ma pierd. Parca
creierul meu e un labirint, unde explicatiile in legatura cu acest cu
cuvant, se pierd, nu pot scapa din capcana si nu mai inteleg nimic.
E
ca intr-o melodie, in care multe cuvinte formeaza o propozitie, o
fraza, si asa mai departe. Inteleg cuvant cu cuvant, inteleg idea
melodiei, imi place, insa apare cuvantul “cuvant” in context, si idea
imi dispare, uit tot nu mai pot pricepe cantecul, si incep sa-l urasc.
Urasc faptul ca pentru mine sunt necunoscute explicatiile acestui
cuvant. Urasc faptul ca acest cuvant e dificil. Urasc faptul ca asta ma
face sa-l urasc.
