Locuiesc in mijlocul orasului galagios si fara liniste. De aceea caut pacea de care am nevoie mai ales dupa scoala cea obositoare. In fiecare vacanta merg la bunici. Acolo ma asteapta scumpa mea bunica Ana, o fiinta draga mie, speciala. De departe ii vad aura parului, ochii mari si blanzi, fata prelunga. Mainile ei ma mangaie cand ma intampina in pragul casei. Alaturi de ea sta bunicul meu, unul dintre cei mai cumsecade oameni pe care ii cunosc. Bun la suflet, bland si plin de respect sunt doar cateva dintre cuvintele ce-l descriu cel mai bine. Nu i-am auzit pe bunicii mei ridicand tonul la cineva, cu atat mai putin la mine. In apropierea casutei se intinde o padure, prin care merg cu bunica la cules de fructe de padure. Ea are grija sa nu ma pierd. Desi e un om fara prea multa carte, bunicul meu da dovada de multa intelepciune. Ori de cate ori am avut nevoie de lamuriri sau de o persoana care sa ma asculte, el a fost acolo. Bunica imi este si ea foarte apropiata. Amandurora le povestesc de prieteni, de scoala si de familie, iar ei ma asculta cu atentie oferindu-mi sfaturi. Abia astept sa-i vad iar in vacanta care urmeaza!
