1) Căprioara îl linge, şi limba ei subţire culcă uşor blana moale, mătăsoasă a iedului.
2)Pe muşchiul gros, cald ca o blană a pământului, căprioara stă jos lângă iedul ei.
3)Căprioara îl linge, şi limba ei subţire culcă uşor blana moale, mătăsoasă a iedului.
4)Prăbuşită în sânge, la pământ, sub colţii fiarei, căprioara rămâne cu capul întors spre iedul ei.
5)Şi numai când acesta, înspăimântat, se topeşte în adâncul pădurii, căprioara simte durerea, iar ochii i se tulbură de apa morţii.
