Tabăra de la Polovragi se apropia de sfârșit. Maria și ceilalti prieteni au proiectat o excursie la Peștera Haiducului, dar din cauza ploilor , instructorul nostru a anulat-o.Vestea aceasta m-a întristatDar iată că după două zile de ploaie , a apărut soarele și cerul albastru și am primit un SMS de la Maria: "-Vii cu noi la peșteră?".Nici nu pot exprima ce stare de suflet citind sms -ul . A doua zi de dimineață am luat poteca Sânzianelor, care ducea direct la peșteră. După ce am parcurs trei sferturi din distanță, poteca era blocată de un copac uriaș.Singura soluție era să-l ocolim pe marginea unei prăpăstii înfricoșătoare. Nimeni nu îndrăznea să mai avanseze. Atunci, eu, am decis să trec primul. Ceilalți m-au urmat . Dar urcând, am zărit lângă un copac un șarpe de vreo doi metri, sau cel puțin așa l-am văzut eu. Am rămas împietrit de frică ! Noroc meu a fost că era Emil lângă mine .El a luat șarpele cu un ciumag și l-a azvârlit în vale. După un sfert de oră am ajuns la peșteră. Eram atât de fericit! Am intrat, am vizitat, am făcut poze…
