Puteam sa vad,pe acea bancă de lemn uitată de timp, cum razele calde ale soarelui se opreau pe fata rumenă a bunicului.
Ochelarii ii stăteau pe vârful nasului cârn,iar ramele aurii străluceau prin părul lui cărunt. Copacul din cealaltă parte a străzii ii se reflectă in ochelari,iar pe langa el se puteau vedea acei ochii căprui peste care erau pleoapele grele,cu gene rare si scurte.
Buzele parcă ii erau sigilate, formând o linie dreaptă,insa capetele erau întoarse, formând un zâmbet,cat timp trecea o scurta adiere de vânt.
Acum am descris si eu un bunic obișnuit
Sper ca e bună compunerea^^
