1.urzind⇔aici creând de la a urzi a ţese
râvnesc⇔doresc, poftesc
aevea⇔reala, tangibila, palpabila
2.Credinta aici are un prim sens de fidelitate , monogamie in o legaturade iubire, dar poate insemna si incredere. In alt text fară legatura cu cel studiat;" Credinta multora in credinta stramoseasca este puternica"
Cheia in acest text are si semnificatiade cifru de descifrare dar totodata si de piatra unghiklara a constructiei Universului material.Un alt text faraq legatura cu cel dat,poate fi" Am gasit chiea problemei asa fel incatdin cele 5 chei ale lacatului sa o aleg pe singura buna".
3. Facerea lumii a fost o "nebunie" a Creatorului, sau pare nebunie in
ochii nostri, ai celor creati, care nu intelegem aceasta sarada.
Singura "cheie" si singura "lumina"
calauzitoare pt ca aceasta lume in care traim sa nu ne para nebuna sau fara rost, este
iubirea.Prin ea putem "urca" (visa) catre intelegere, armonie. Urcarea se poate petrece si pe calea Artei " harul de a visa". Desigur implicit, cand iubirea dispare, dispare si capacitatea noastra de a accepta o lume pe care nu o putem pricepe.Dispare si capacitate artistica de a rezona cu aceasta lume.
Acestea sunt sugestiile autorului,NU subscriu la ele.
4. "Iubirea" din aceasta poezie este bine incadrata in ghilimele.Nu este iubire , este posesie si este planset nebarbatesc dupa o jucarie pierduta. In loc sa aibe sentimentul lui GG Marquez " sa nu iti para rau ca s-a terminat, bucura ca s-a intamplat" sau a intelegerii superioare a lumii, a lui o J.L. Borges ( "Sa cer ca ochii mei sa nu asfinteasca ar fi o nebunie....Procesul timpului este o inlantuire de efecte si de cauze, asa fel incat a cere o favoare, oricat de mica ar fi ea, ar insemna a ceri ca o veriga a acestei inlantuiri de fier sa se sfarame, sa se fi sfaramat deja.Nimeni nu merita un astfel de miracol'- "O rugaciune") autorul se indreapta mai degraba catre vorbele atribuite lui Nero cand a comandat sclavului sa il injunghie:" BVai, ce mare poet pirde omenirea!" .Vezi Doamne, dac isi pierde iubirea, isi pierde si contactul cu Absolutul, ca si cand Stapanul (vedeti nu il numeste Creatorul , ci Stapanul) ar avea o obligatie in sensul acesta.
Alt motiv este cel al curgerii timpului.Amiaza si canicula, focul maxim al iubirii ce consuma, duc impacabil la iarna cu inghet prefigurand moartea. Dar un acces la Eternitate ramane prin gand ( "dar te stramut in mine cand te stramut in gand"). Nici aici poetul nu straluceste prin originalitate ( " caci ochiul inchis afara inauntru se desteapta" Eminescu, Scrisoarea treia ) sau reusita imaginii ( " Si daca din cand in cand o sa ma primiti in gand voi fi apropape de voi "Cargo- cu Kempes- Apropape de voi- tot de iubire este vorba darde iubirea intre prieteni).
Personal prefer imaginea lui Roger Watters din " Time" (Pink Floyd- Dark Side of The Moon" "
"And you run and you run to catch up with the sun, but its sinking
And racing around to come up behind you again
The sun is the same in the relative way, but youre older
Shorter of breath and one day closer to death" tot un catren dar mult mai bun, parerea mea!
5. starea de spirit a eului liric este variabila de-a lungul poeziei, ajungand pan ala urma la resemnarea la ce i-a ramas.
In primul catren este de adulare a Creatiei ( !! este "Sfantul Trup" aluzie la Impartasania Crestina), atingand exaltarea , o stare modificata de constiinta, in care amesteca iubirea pamanteasca trupeasca, cu cea Divina si revenind la cea pamanteasca in care ii "permite" iubitei sa fie iubita si de altii; intrepatrunderea de planuri carnal - 'strans in brate" cu Divin " Sfantul Trup", de atitudini (vreau sa ma iubesti dar nu iti impun credinta), de coordonate: pamantesc, divin si artistic , e proprie extazului, nici numai conteaz de unde a pornit acesta.Poetul e in TRANSA.Artistica, speram.
6. Nu cunosc. Probabil e o poezie cu forma fixa??
7.H.de Balzac este un clasic.A scris (prea) mult despre toate, Nu cred ca putem argumenta un romantic sau un modern (nu cunosc autorul poeziei sau anul aparitiei) roman cu texte dintr-un clasic francez.
Clasicismul a fost depasit, apartinand unei perioade rigide si cam ipocrite, care scria tezist despre lume si viata (vezi si citatul dat ca nefericit exemplu).
"Iubirea e admiratia ce nu oboseste niciodata" mi se pare in acelasi timp o exprimare nefericita, o platitudine si o inexactitate. Si admiratia si iubirea sunt trecatoare. Si obosec ambele.Admiratia este cauzata de partea rationala a fiintei, pe cand iubirea, mai ales cea carnala, erotica, nu.
Admiratia este pe coordonate prozaice, iubirea e pe coordonate sufletesti.
A da o definitie tip gen proxim -diferenta specifica, adica a INCLUDE imprevizibila si incomensurabila Iubire in prozaica, masurabila, vizibila, Admiratie, este acea "inexactitate"despre care vorbeam
Nu sunt de acord cu citatul si nu are NICI o legatura cu ideea sau mesajul poeziei ci cel mult cu tema : iubirea.Dar pana si aceasta poezie nu foarte reusita este mult peste "nimic"-ul inexact a l lui Balzac.
