E toamnă iar. Mă uit pe geam şi un soare, nu foarte prietenos, îmi face cu mâna. Copacul din faţa casei pare puţin speriat de ce i s-a întâmplat: toate frunzele i s-au îngălbenit şi au început să se aștearnă pe jos. În bătaia firavă a vântului, pare că-şi tot învârte crengile în stânga şi-n dreapta şi încearcă să-şi adune din frunze. Două păsărele, care toată vara m-au trezit dis-de-dimineaţă cu ciripitul lor, se agită foarte tare. Se pregătesc de drum lung, îşi fag bagajele să plece prin străinătăţuri mai calde, în care să petreacă iarna. De ce oare se grăbesc atât de tare? Poate pentru că n-or să mai găsească hrană sau o să le fie frig. Dar mai bine mă îmbrac şi ies puţin la joacă.
Cu siguranţă vara va veni din nou!
