Textul arghezian dat spre interpretare valorifică într-o manieră ironico-ludică mitul creației, sugerând că omul, creație imperfectă a Divinității, este un experiment divin eșuat.
Organizat în strofe, în număr de 4, cu un distih cu valoare de concluzie, textul dezvoltă motivul pentru care îl creează Dumnezeu pe om (plictiseală și singurătate), planul divin inițial (Dumnezeu avea la îndemână borangic, argilă și promoroacă și îl voia pe om cinstit), distanța dintre planul inițial și rezultat ("Dar i-a ieșit cam somnoros și cam/ Trândav strămoșul meu Adam").
AM EDITAT RĂSPUNSUL PENTRU CĂ SCRISESEM MAI MULT DE 50 DE CUVINTE.
ERAU VREO 180+. SCUZE, DAR CITISEM MINIM 50 ȘI NU MAXIM.
