Pe vremea când eram copil mai mic eu și prietenii mei ne jucam ascunselea și n-e ascundeam in cuptorul de pâine al bunicii .
Cel ce ne caută nu știa unde suntem ,și când ne găsea la gură cuptorului noi ne îmbrânceam să ieșim care mai de care mai repede și de o data cuptorul de darmase peste noi .
Ii căzuseră cărămizile și fierul ce-l construise bunica .
Seara când a ajuns bunica de la câmp ,și a văzut cuptorul darmat, furioasă a luat o nuia și ne-a alergat .
De atunci a trecut ceva vreme ,și lucrurile s-au cam schimbat .
Eu am crescut și mi-am dat seama ce rău am putut sa ii fac bunicii mele
AM TRECUT LIMITA RÂNDURILOR DAR SPER CA TE-AM AJUTAT
