Stăteam în banca mea când am observat ceva ciudat la învățătoarea mea. Pe chipul ei blând i se putea citi tristețea. Vocea dulce era acum stinsă. Privea distrasă pe fereastră. Îmi făceam griji. Niciodată nu am mai văzut o aşa. Abia am aşteptat să sune clopoțelul ce anunță pauza ca să ma duc la ea şi să o întreb dacă e bine. O iubesc şi vreau să o văd fericită. Aşa că după ce toți copiii au plecat afara la recreere m-am dus la catedra doamnei şi am întrebat-o dacă se simte bine. A schițat un zâmbet şi mi-a spus că acesta este ultimul ei an în învățământ. Avea lacrimi în ochi. Îşi iubeşte meseria şi pe noi de asemenea. Era prea trist să ştim că anul viitor nu o să ne mai întâlnim cu draga noastră învățătoare. Indiferent de situație, eu nu o voi uita niciodată şi o voi iubi pentru totdeauna.
Sper că te-am ajutat. Coroană?
