O ploaie deasă, cu stropi mari şi grei, cerne naprasnic pamantul. Asa sunt ploile imbratiseaza natura incercand sa o readuca la viata. Picurii grei de apa saruta necontenit frunzele argintii rapuse de trecerea timpului. In timp ce vantul incearca din rasputeri sa le aduca acolo unde le este locul pe crengile copacilor.
Vara e departe si soarele s-a ratacit printre norii plumburii, a venit toamna cu ploile ei vibrante.
Eu privesc pe geam, si incerc sa ascult simfonia ploii, ce incearca oare sa ne spuna? Dintr-o data cerul se lumineaza, iar fiorosul tunet rasuna peste tot. Ploaia e ca o orchestra muzicala ce isi da intalnire cu natura.
E toamna, e muzica peste tot.
