Poezia de la ora de romana
Era vineri dimineata, iar felia de foc abia daca incalzia bancile din curtea scolii s-a sunat de intrare, si eu il intreb pe golegul meu:
- Ce avem ora aceasta? (eu)
- Romana, si am avut de invatat o poezie! (coleg)
- De ce te miri asa, eu am inatat 3 strofe. (eu)
- Eu nu am invatat-o, ma simt ca lana de pe cercare plange cu stropi reci! (coleg)
Noi am fugit ca un fulg in viscol in clasa, si el a mancat versurile pana cad a venit profesoara in clasa!
Profesoara avea parul cret si inbracata intr-o haina ca si xovertura de piaatra a muntilor. Colegul meu avea un plovaer peste camasa ci era putin stresat ca iepurele cand e in somnul din tufis!
Profesoara a asultat la poezie pe toti elevii mai putin pe colegul meu si inca doi copii. Am ras de el si inacelas tip mam si bucurat ca nu la ascultat!
A fost o ora destul de ciudata.
