,,Printre frunze”
E toamnă.Plouă.Cerul parcă plânge.Singurul lucru care-l înveselește sunt copii ce tocmai ies din școală.
Pe rând,ținându-se de mâini,elevii sar și chicotesc.Un morman de frunze micuț se zări lângă nucul singur și înalt.
-E prea micuț pentru noi!zise unul dintre copilași,roșu în obrăjori.
-Haideți să adunăm mai multe frunze!sugeră o fetiță,ai cărui mânuțe deveneau roz din pricina frigului.
Bucuroși,toți prichindeii se apropiară de nuc și începură să strângă frunzele din jurul lui.Un morman cât ei de mare se strânse în 10 minute,colorat,cu frunze argintii,maronii,cărămizii...
-Hai să-l testăm!țipă un băiețaș cu ochii verzi ca de smarald.
Apoi toți începură să sară în imensul morman de frunze.
O mamă îi priviră de după poarta școlii:
-Și lucrurile neînsemnate aduc fericirea.
