Toamna
Vântul bate ușor, scuturând copacii cei bătrâni și triști, scuturându-i de frunzele ruginii. Un covor ruginiu s-a așternut pe trotuarele de pretutindeni. Iarna cea călduroasă a fost alungată de gerul ce amenință să apară. Zâna toamnei, cu rochia-i roșiatică de frunze și cu păru-i vălurit, roșu ca focul, și-a pornit drumul, călcând totul în picioare și lăsând în urmă cenușă, brumă și ger cumplit. Frunze cad din copaci, dansând prin aer și căzând ușor la pămănt. Bruma, ca un strat fin de făină cernută, se așeza straturi-straturi pretutindeni. Vântul cel năprasnic bătea mai cu putere, norii cei negri acopereau cerul amenințând. Stropi mici de ploaie, ca niște cristale fine, cădeau din norii cenuși, spălând hotarele și împrăștiind tăcere. Străzile pustii și liniștite sunt cutreierate doar de vânturi și de frunzele ruginii luând-o la vale. Liniște și pacea sunt întrerupte doar de picurii mici de ploaie și de fâșâitul frunzelor. Cerul cel gri este pătruns doar de păsările măiestroase ale cerului, părăsindu-ne și abandonându-ne în toiul toamnei.
