Salut !
- ✿ Publicată la data de 1 septembrie 1876 în revista „ Convorbiri literare ” alături de poezia „ Lacul ” scrisă de Mihai Eminescu, „ Melancolie ” și ” Dorința ”, poezia „ Crăiasa din povești ” aparține perioadei ieșene a poetului fiind o metaforă ce trimite în lumea imaginară și plină de ființe ireale. Este o poezie definitorie pentru viziunea lui Mihai Eminescu asupra iubirii și a naturii, fiind un mic poem, complicat în spirit romantic prin intentitatea visului descris.
În realizarea tablourilor, Eminescu se dovedește a fi un maestru al expresiei, apelând la o serie de procedee stilistice de o mare expresivitate și nesiguranță emoțională.
- Epitetele „ neguri albe, strălucite ”, „ luna argintie ”, ” piatra scumpă ”, „ stă copila lin plecată ” alături de metaforele „ s-adun flori în șezătoare, de paianjen tort să rumpă, și anină-n haina morții, boabe mari de piatră scumpă ” surprind elementul cheie al poeziei: dorința spre visare. Acestea au o organizație duală, întregul conținut fiind marcat de imagini ale spațiului exterior sau ale spațiului interior. Temerile poetului sunt exprimate metaforic și relevă iminența celor doi a căror iubire va dăinui doar în amintire. Figurile de stil fiind reprezentative pentru lumea imaginară a basmului: lacul este vrăjit, la fel și trandafirii, la fel și ea, copila, alături de cele două personaje pozitive: Sfânta Mierc.uri și Sfânta Vineri, cele care au avut această putere, iar ” copila ”, liant între cele două spații, poate cuprinde în ochii-i albaștri ” toate basmele ”.
