Prin perioada asta a toamnei, bruma e asa de aproape de padure de parca padurea fumega.
Pasarile se rotesc in inalt pentru a da veste ca ele sunt pregatite de plecare. Curma zborul spre dreapta si ele disparura in ceata. Pe apa albastra a cerului se zareste cum umezeala parca impunge panza norilor. Noaptea prinde fiinta sub stele si aceasta ramane asa de surprinsa incat s-a dus la copac sa aiba o piveliste mai apropiata. Pe la trunchiul copacului, parca se vad niste umbre care se strecoara ratacite. Copacul si fiinta stau linistite sub cerul instelat.
Dar copacelul nu prea era fericit fiindca avea o taina mare pe care nu o putea impartasi.
Sper ca te-am ajutat! i-am cam dat silinta! :)
