Vikingii locuiau în nordul îndepărtat, pe insule izolate de orice altă civilizație. Iernile erau aspre, iar șansele de supraviețuire foarte mici. Decât să rămână pe un pământ nefertil ce nu le putea oferi nici adăpost suficient (aceste insule erau cel mai adesea sterpe), nici hrană îndestulată (fiind frig nu creșteau prea multe plante pe insulă) au preferat să pornească în căutarea unor noi ținuturi. Desigur, aceste ținuturi erau extrem de greu de găsit, vikingii necunoscând hărțile sau orientarea stelară, așadar trebuiau să se obișnuiască cu ideea că avea să petreacă mult timp pe mare.
