Iarna imbracata in mantia alba a adus cu ea si zilele reci
Si astfel vom porni impreuna intr-o lunga calatorie .
Cu lacrimi in ochi parca si copacii implorau venirea verii.
In sufletul meu de copil ma bucuram de iarna.
Chiar daca in diminetile reci voi avea mereu nasucul rece.
Parca si apa albastra a cerului cerea indurare.
Dar un dor trainic ma cuprine. Noptile reci ne imbina la meditatie si uitare.
Plopii inalti ,parca si ei au cazut in adormire,iar vazduhul freamata de chemari de calauzire in largul cuprinsului.Abia mai vad dimineata cate o raza de soare iar dunga de lumina a orizontului parca acopera tipatul nabusit al micilor crizanteme cuprinse de ger.Trupul flamand al diminetilor,asteapta vesnicile iubiri ale verii.
