La lăstar
Este anotimpul toamna . Frigul nu mai încetează ,iar unele animale au început să hiberneze. De-acum rareori vom mai vedea frunze prin copaci.
Dar ce să vezi?În depărtare se vede ceva verde. E o frunză.Stai!Sunt mai multe frunze.Nu se poate aşa ceva.Am vedenii?Nu cred.
După ce merg puțin mai departe văd un mic copăcel.E un lăstar,dar nu e unul oarecare,e unul verde ,în mijlocul toamnei."Poate că-i un vis"imi spun eu,înşelându-mă.
Mergând spre casă mă gândesc la lăstar.Sigur era un miracol.
A doua zi , vizitez din nou lăstarul. Cam asta am făcut vreo 3 săptămâni la rând.Mă gândeam să îl vizitez cât timp e verde pentru că ştiam că gerul o să-l înghețe.
Venise iarna şi mergând să văd lăstarul nu-l mai găseam.În locul lui se aşezară un copac mare şi frumos cu fructe roşi şi coapte.
De atunci în fiecare zi vizitez acest copac magic .
SFÂRŞIT
sper că nu a fost prea lungă compunerea.
