Intr-o zi de toamna, o frunzuliță căzu la geamul meu. A fost destul sa o privesc si sa-mi dau seama ca este o frunza de floarea-soarelui, dar parea ceva schimbat...era trista. Am intrebat-o ce a patit, dar nu mi-a raspuns. Am luat-o in mana si am apropiat-o de urechea mea, plangea. Degetelul meu o mangaia, pana cand vantul cel aspru a smuls-o din palmuta mea. Am stigat dupa ea, dar nimic... am ramas singura in casa goala, cu gandul la acea frunza pierduta pe undeva prin pustiul vietii.
