Văzduhul adoarme sub a lunii mângâiere
.
Cerul tremura de dor , de dorul păsărilor.
Soarele se ascunde după norii golași ai cerului.
Ploaia colinda meleagurile padurii veștede de atâta culoare.
Frunzele șoptesc secretul nemuririi.
Pomii se despart de supărare ,la a vremii întărtate.
Prietenii înaripații colorează văzduhul.
