candva,nimeni nu stie cand sau unde,un semn al intrebarii se plimba incercand sa isi gaseasca locul in propozitie dar da de semnul exclamarii :
-Ce cauti aici ? intreba exclamator semnul eclamarii
-imi caut locul...
-pai du te si cauta l atunci...
-problema e ca .. Cred ca aici e locul meu..
-poftim?cred ca glumesti!
-de ce? propozitia spune asa:Maria,poti veni putin ,iar eu cred ca e o intrebare
-eu cred ca o striga exclamativ! si in plus tu nu ai ce cauta aici caci esti nesigur mereu,tot timpul intrebi
-ei haide....cred ca la asta ma pricep
-ahaa!si sa sti ca te pricepi si sa fi urat! uite ce indoit esti!
-asa sunt eu,din contra tu esti prea drept
-hahahaa izbucni semnul exclamarii in ras
-haide...nu putem sta in aceasi propozitie?
-nuu! sau uite te las de data asta ..
Iar de atunci uneori poate vei intalni aceste semne ghiontanindu se la un sfarsit de propozitie
~sfarsit~
