Crăiasa din povești este o poezie definitorie pentru viziunea lui Mihai Eminescu asupra iubirii ( ca în poezia Lacul ) și a naturii. Ca specie este un mic poem, complicat în spirit romantic prin intensitatea visului descris. Eul poetic aspiră spre absolut, reprezentat de o ființă cu ochi albaștri în care ” toate basmele s-adună ”.
