Pe timpul domniei lui Darius I-ul cel Mare, imperiul persan ajunsese la apogeul puterii şi întinderii sale. Stăpânea de la Indus, în răsărit, la Marea Egee, în apus. Prin supunerea Traciei, înainte de anul 500 e.A (era antică), Regele regilor îşi netezise drumul spre Grecia continentală şi pregătise armate, ce întunecau orizontul, pentru invadarea ei finală. Numai victoria stupefiantă a atenienilor, comantaţi de Miltiades, la Marathon, în anul 490 e.A, a amânat revărsarea asiaticilor peste trupul întregii Grecii.
La numai câţiva ani de la urcarea lui Leonidas (491-480 e.A) pe tronul Spartei orizonturile s-au întunecat iarăşi de valurile armatelor persane. Noile pregătiri de invazie ale lui Xerxes, urmaşul lui Daris I-ul cel Mare, au întrecut orice închipuire, stârnind o panică paralizantă în toată lumea greacă.
