Suntem in luna Octombrie.
Mă aflu la fereastra geamului meu, privind printre jaluzele, culorile vii ale naturii. Din cand in când, frunzele păsările trec grabite prin faţa mea, despicând cerul ca nişte săgeţi, trase de un expert. Copacii isi scutură frunzele, ca şi cum s-ar dezbraca de o haină pentru a o îmbrăca pe cealaltă. Frunze galbene, ruginii şi rosiatice, sunt imbinate pe pavaj, făcând un covor minunat. Soarele palid adie printre crengile copacilor, improspatand natura cu un aer cald.Mirosul de fructe coapte imi străbate camera. Coşul cu pere de pe masă imi face cu ochiul. Fără să mai stau pe gânduri, mă ridic din faţa ferestrei si iau o pară.
O miros, şi imi dau seama de parfumul ei minunat. O duc până la gură, cu intenţia de a o manca, dar ceva mã opreşte să fac asta.,, Oare ea simte dacă o muşc? ".
Zâmbesc imediat la gandul care mi-a străbătut mintea, muşcând cu poftă din pară.
,,Toamna e un anotomp minunat, trebuie să mă bucur din plin de el! ",îmi spun eu in gând, in tim ce continui să muşc din pară.
